Tiroidita cronică autoimună – când și cum o tratăm?
Tiroidita cronică autoimună este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale glandei tiroide. Poate să apară la orice vârstă, fiind mai frecventă la femei. Se caracterizează prin apariția în sânge a anticorpilor îndreptați împotriva glandei tiroide care distrug țesutului tiroidian.
De ce apare tiroidita cronica autoimună
Cauzele apariției aceste boli sunt incomplet elucidate dar se pare că există o predispoziție genetică la care se asociază un factor declanșator cum ar fi
- poluanți (metale grele, difenilpoliclorurati, diferiti solventi, fumatul)
- stresul, sarcina, diferite boli cronice (hepatita cu virus C)
- medicamente (inteferonul, amiodarona)
- substanțe de contrast iodate
- deficitul de seleniu
Tiroidita cronică se poate asocia cu alte boli autoimune (diabet zaharat tip 1, boală celiacă, vitiligo) și de aceea este bine ca persoanele diagnosticate cu una dintre aceste boli să verifice și funcția tiroidiană.
Diagnosticul tiroiditei cronice autoimune
De obicei simptomele bolii lipsesc. Aceasta este descoperită întâmplător în urma unui set de analize sau a unei ecografii pentru o altă afecțiune.
Pacienții se trezesc în fața unui diagnostic de boală autoimună pentru care de multe ori li se spune că nu este necesar un tratament ci doar urmărire. Acest lucru îi dezorientează determinându-i să consulte alți medici pentru opinii diferite sau să ia diverse tratamente inutile în speranța vindecării.
Diagnosticul de tiroidită cronică autoimună se pune în urma determinării unor valori crescute în sânge a anticorpilor anti-tiroidieni (ATPO și antitiroglobulină).
Dacă anticorpii sunt pozitivi (nivelul lor depășește limita superioară a normalului) nu este necesar să mai fie măsurați cu alte ocazii. Valoarea lor nu influențează evoluția bolii.
Când și cum tratăm tiroidita cronică autoimună
Pacienții cu tiroidită cronică autoimună pot fi eutiroidieni (tiroida funcționează normal), hipotiroidieni (tiroida nu produce suficienți hormoni) sau rar hipertiroidieni (există un exces de hormoni în sânge).
Dacă funcția tiroidiană este afectată se inițiază tratamentul de substituție cu levotiroxină și pacientul este evaluat la 3-6 luni. În această situație tratamentul cu hormoni tiroidieni trebuie urmat toată viața. Dozele de levotiroxină se pot modifica pe parcursul evoluției bolii.
Dacă tiroida funcționează normal nu este necesar nici un tratament. În acest caz medicul endocrinolog vă va urmări anual cu măsurarea TSH-ului și ecografie. Este posibil ca la un moment dat în evoluția bolii să apară afectarea funcției tiroidiene (anticorpii distrug țesutul tiroidian). Atunci se va începe tratamentul cu levotiroxină.
Până în prezent nu există nici un tratament care să vindece tiroidita cronică autoimună!
Studii recente susțin rolul deficitului de seleniu în apariția și progresia tiroiditei cronice autoimune. Se poate utiliza tratamentul cu seleniu 200 micrograme/zi timp de 6 luni pentru a preveni evoluția acestei boli.
Tiroidita cronică autoimună în sarcină
O categorie aparte este reprezentată de femeile însărcinate cu tiroidită cronică autoimună deoarece hormonii tiroidieni au un rol esențial în dezvoltarea sistemului nervos la făt. De aceea orice gravidă diagnosticată cu tiroidită cronică autoimună va fi supravegheată de medicul endocrinolog pe parcursul întregii sarcini.
Sarcina și funcția tiroidiană reprezintă un subiect complex pe care îl voi aborda într-un articol separat.
Sursa foto massagemag, andklinika, parkavendo