Hipercalcemia – de ce apare și cum o recunoaștem

Hipercalcemia se referă la nivelul crescut al calciului în sânge (peste 10,5 mg/dl) depistat cu ocazia efectuării unor analize de rutină

Deși efectele hipocalcemiei (nivelul scăzut al calciului) sunt bine cunoscute în populația generală, nu același lucru se poate spune și despre hipercalcemie. Din păcate prezența hipercalcemiei pe un buletin de analize este de multe ori ignorată. De aceea este important ca pacienții să cunoască pericolul care s-ar putea ascunde în spatele unei hipercalcemii netratate.

Calciul joacă un rol important în organism fiind implicat în controlul unor procese precum

• transmiterea nervoasă
• contracția musculară
• coagularea sângelui
• reglarea electroliților (sodiu, potasiu, clor)
• secreția hormonilor și enzimelor

Cauzele hipercalcemiei

• Hipercalcemia este cauzată adesea de o afecțiune endocrinologică numită hiperparatiroidism, când glandele paratiroide secretă în exces hormonul paratiroidian (PTH).
• A doua cauză de hipercalcemie este reprezentată de neoplazii (cancere solide, limfoame, leucemii) și de aceea o hipercalcemie nu trebuie lăsată niciodată neinvestigată.
• Alte cauze rare sunt imobilizarea pe perioade lungi, hipertiroidia, insuficiența renală, intoxicația cu vitamina D sau A, boli granulomatoase (sarcoidoză)
• Anumite medicamente (diuretice tiazidice, litiu)

Simptomele hipercalcemiei

La început pacienții pot fi  asimptomatici iar manifestările apar pe măsură ce nivelul calciului crește. Hipercalcemia severă afectează treptat întregul organism, determinând complicații amenințătoare de viață.

• Simptome ușoare: sete excesivă, urinare frecventă, oboseală, slăbiciune musculară, greață și vărsături, constipați
• Complicații severe: litiază renală, osteoporoză și fracturi osoase, hipertensiune arterială, tulburări de ritm cardiac, convulsii, comă, pancreatită.

În cazul depistării unei valori crescute a calciului în sânge este bine ca pacientul să se adreseze medicului endocrinolog pentru a exclude o afecțiune endocrinologică – hiperparatiroidismul primar, cauză frecventă a hipercalcemiei. De asemenea dacă există suspiciunea de hipercalcemie (istoric de litiază renală, osteoporoză severă la vârstă tânără, convulsii, aritmii) se recomandă evaluarea metabolismului fosfo-calcic.

După descoperirea unei hipercalcemii se realizează o serie de analize de sânge (hemoleucogramă, vsh, uree, creatinină, pth, fosfor, magneziu, fosfatază alcalină), sumar de urină (calciu urinar) și ecografie abdominală pentru a determina cauza și impactul hipercalcemiei.

În cazul depistării unei calcemii mai mare de 14 mg/dl pacientul trebuie să se prezinte cât mai repede la medic deoarece pot să apară complicații severe.

Hiperparatiroidismul primar

Paratiroidele sunt 4 glande aflate la nivelul gâtului în vecinătatea tiroidei cu rol în metabolismul calciului și al vitaminei D. Când ele funcționează în exces apare hiperpartiroidsmul primar. Această tulburare endocrinologică este caracterizată prin nivele mari ale calciului și hormonului PTH și scăzute ale fosforului. Cel mai adesea există un adenom paratiroidian – tumoră care secretă în exces PTH. Acest hormon crește calcemia prin creșterea turnoverului osos, ceea ce înseamnă că scoate calciul din oase. Diagnosticul se pune prin demonstrarea nivelurilor sanguine mari de calciu și PTH si a eliminării crescute de calciu urinar. Ulterior adenomul este localizat cu ajutorul ecografiei cervicale și a scintigrafiei de paratiroide.

Tratamentul hiperparatiroidismului este chirurgical – excizia adenomului. Dacă adenomul a fost localizat preoperator, chirurgul poate practica o intervenție minim invazivă. Postoperator pacientul trebuie atent monitorizat deoarece poate să apară hipocalcemia. Evoluția este în general bună, cu normalizarea calciului și dispariția simptomelor. Până la intervenția chirurgicală, tratamentul hipercalcemiei constă în hidratare adecvată pentru a crește eliminarea renală a calciului. Se pot administra și medicamente din clasa bisfosfonaților care inhibă resorbția osoasă, având efect hipocalcemiant.

Pentru a trata hipercalcemia cel mai important pas este descoperirea și eliminarea cauzei (îndepărtarea tumorii maligne, a hiperparatiroidismului, oprirea medicamentelor care pot determina hipercalcemie).

Hipercalcemia netratată afectează în timp oasele (chiste și tumori osoase, osteoporoză, fracturi), rinichii (nefrocalcinoză cu insuficiență renală) și sistemul nervos central (convulsii și comă).

Calciul este esențial pentru desfășurarea normală a proceselor metabolice din organism și de aceea o atenție deosebită trebuie acordată atât hipocalcemiei cât și hipercalcemiei descoperite întâmplător pe analizele de sânge.