Oxitocina – hormonul care ne face empatici

Oxitocina este un hormon peptidic secretat de hipotalamus și depozitat la nivelul hipofizei posterioare. Este cunoscută și sub denumirea de hormoul iubirii datorită rolului său în comportamentul uman.

Oxitocina este implicată în apariția sentimentelor de recunoștință, încredere, atașament după actul sexual, conexiunea mamă-bebeluș. Leziuni la nivelul hipotalamusului sau hipofizei pot afecta producția sau secreția de oxitocină cu efecte incomplet cunoscute asupra organismului.

Oxitocina și rolurile sale în organism

• inițierea travaliului (contracțiile uterine) la femeia gravidă și expulzarea fătului
• ejecția laptelui prin contracția celulelor mioepiteliale ce înconjoară alveolele mamare
• din punct de vedere psihologic contribuie la reducerea anxietății și creșterea încrederii în sine
• la mame determină apariția instinctului matern

Fiind produsă la nivelul creierului, oxitocina poate fi scăzută în numeroase afecțiuni care afectează sistemul nervos central (în special hipotalamusul și hipofiza). Printre acestea se numără tumorile, iradierea sau chirurgia cerebrală, bolile infiltrative (sarcoidoza) sau autoimune.

Empatia – sau cât de mult îi înțelegem pe cei din jur

Empatia reprezintă o reacție afectivă față de o altă persoană, capacitatea de a recunoaște și, într-o oarecare măsură, de a împărtăși sentimentele (cum ar fi tristețea sau fericirea) unei alte ființe, chiar dacă aceasta nu le exprimă explicit.

Cu alte cuvinte empatia se referă la capacitatea de a te pune în locul altcuiva. Atunci când este prezentă această calitate ne ajută sa interacţionăm mai ușor și mai eficient cu cei din jurul nostru. Persoanele prezintă grade variate de empatie.

Ce legătură există între oxitocină și empatie?

Cercetătorii de la Universitatea din Cardiff au investigat comportamentul empatic la pacienții care au rămas cu un nivel redus de oxitocină după intervenții chirurgicale cerebrale. 35 de pacienți cu insuficiență hipofizară după operație (nivel scăzut de hormoni hipofizari) au fost comparați cu un grup de oameni sănătoși. Cei cu niveluri scăzute ale oxitocinei în sânge au avut dificultăți în recunoașterea emoțiilor altor persoane comparativ cu grupul de oameni sănătoși.

Acest studiu, deși nu este foarte mare, deschide noi perspective de cercetare în domeniul psihiatriei și al psihologiei. Încă o dată se dovedește complexitatea sistemului nostru endocrin și rolul hormonilor pentru buna funcționare a organismului.

Pacienții care au suferit intervenții chirurgicale la nivelul hipofizei se află la risc de a avea oxitocina scăzută în sânge. Acest lucru le-ar putea afecta comportamentul emoțional și starea psihologică de bine.

Studii mai largi sunt necesare pentru a stabili dacă măsurarea nivelelor de oxitocină din sânge și tratarea persoanelor cu deficit de oxitocină prezintă beneficii pentru echilibrul emoțional al pacienților.