Seleniul - mineral esențial pentru sănătatea tiroidei

Seleniul, descoperit în 1817 de chimistul suedez Berzelius, este un mineral cu proprietăți antioxidante și antitumorale. Cu toate că se găsește în cantități mici în organism, seleniul are beneficii majore pentru sănătate. Este componentul esențial al unor enzime cu rol în imunitate și protecție împotriva infecțiilor și cancerului.

Surse alimentare de seleniu

• vegetale: nucile braziliene, drojdia de bere, germenii de grâu, cerealele fortificate cu seleniu
• animale: peștele, carnea roșie, ouăle, viscerele (ficat, rinichi)

În România, solul nu conține suficient seleniu, ceea ce face ca nici vegetalele să nu fie la fel de bogate în seleniu. Acest lucru explică prezența deficitului de seleniu în organism. De asemenea carnea animalelor conține cantități variabile din acest mineral în funcție de procentul de seleniu din furajele consumate.

Rolurile seleniului în organism

• previne cancerul și bolile cardiovasculare
• antioxidant
• detoxfiant
• intervine în răspunsul imun
• mediază procesele inflamatorii din organism
• asigură buna funcționare a sistemului nervos și a glandei tiroide
• crește fertilitatea masculină și feminină.

Doza zilnică recomandată este de 60 micrograme pentru femei și 80 micrograme pentru bărbați. Tutunul și alcoolul scad absorbția seleniului în tubul digestiv. Doza maximă este de 400 micrograme/zi. Peste această doză seleniul devine toxic putând determina simptome precum căderea părului, fragilitatea unghiilor, amețelile, greața și gustul metalic în gură.

Glanda tiroidă este organul cu cel mai mare conținut în seleniu pe gram de țesut. La fel ca și iodul, seleniul este esențial pentru funcționarea normală a glandei tiroide. Seleniul intră în componența unor enzime de la nivel tiroidian (glutation peroxidază, 5’iodotironin deiodinază) care protejează celulele tiroidiene de acțiunea radicalilor liberi și asigură conversia periferică FT4 in FT3. Astfel seleniul contribuie la secreția unei cantiăți adecvate de hormoni tiroidieni.

Seleniul și bolile tiroidiene

Cercetătorii au descoperit că deficitul de seleniu este implicat în inițierea și progresia bolilor autoimune tiroidiene la persoanele cu predispoziție genetică. Cele mai fecvente sunt boala Basedow-Graves, tiroidita cronică autoimună (Hashimoto) și tiroidita post-partum.

În literatura de specialitate există numeroase studii despre rolul suplimentării cu seleniu la pacienții cu afecțuni autoimune tiroidiene.

La pacienții cu tiroidită cronică autoimună s-a observat că administrarea de seleniu 200 micrograme/zi s-a asociat cu reducerea progresivă a titrului de anticorpi antitiroidieni și imbunătățirea ecogenității tiroidei la examenul ecografic.

Fumatul a fost identificat ca și factor de rezistență la administrarea suplimentelor de seleniu.

Studiile au arătat beneficiile administrării seleniului în timpul sarcinii la femeile cu anticorpi antitiroidieni pozitivi pentru prevenția tiroiditei post-partum.

În boala Basedow-Graves seleniul ar putea fi folosit ca adjuvant în tratamentul cu medicamente antitiroidiene pentru normalizarea mai rapidă a funcției tiroidiene. De asemenea suplimentarea cu Seleniu 200 micrograme/zi este recomandată ca tratament al oftalmopatiei ușoare sau moderate asociate bolii Basedow-Graves.

Deși efectele seleniului asupra sănătății sunt multiple și complexe, acesta trebuie administrat doar la recomandarea medicului.

Sursa foto healthline, howrid